scutura
Romanian edit
Etymology edit
Inherited from Vulgar Latin *excutulāre, from Latin excutere. Compare Aromanian ascutur, ascuturari, Megleno-Romanian scutur, scuturari, Italian scotolare, Tarantino scutulare, Abruzzese scutelà.
Pronunciation edit
Audio (file)
Verb edit
a scutura (third-person singular present scutură, past participle scuturat) 1st conj.
- to shake, agitate, rock, jolt
- to shake out (something), flick
- to dust, remove dust from
- (reflexive) to shake off
Conjugation edit
conjugation of scutura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a scutura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scuturând | ||||||
| past participle | scuturat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scutur | scuturi | scutură | scuturăm | scuturați | scutură | |
| imperfect | scuturam | scuturai | scutura | scuturam | scuturați | scuturau | |
| simple perfect | scuturai | scuturași | scutură | scuturarăm | scuturarăți | scuturară | |
| pluperfect | scuturasem | scuturaseși | scuturase | scuturaserăm | scuturaserăți | scuturaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scutur | să scuturi | să scuture | să scuturăm | să scuturați | să scuture | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scutură | scuturați | |||||
| negative | nu scutura | nu scuturați | |||||