scutura

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *excutulāre, from Latin excutere. Compare Aromanian ascutur, ascuturari, Megleno-Romanian scutur, scuturari, Italian scotolare, Tarantino scutulare, Abruzzese scutelà.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a scutura (third-person singular present scutură, past participle scuturat) 1st conj.

1. to shake, agitate, rock, jolt
2. to shake out (something), flick
3. to dust, remove dust from
4. (reflexive) to shake off

Conjugation

    conjugation of scutura (first conjugation, no infix)

infinitive			a scutura
gerund			scuturând
past participle			scuturat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scutur	scuturi	scutură	scuturăm	scuturați	scutură
	imperfect	scuturam	scuturai	scutura	scuturam	scuturați	scuturau
	simple perfect	scuturai	scuturași	scutură	scuturarăm	scuturarăți	scuturară
	pluperfect	scuturasem	scuturaseși	scuturase	scuturaserăm	scuturaserăți	scuturaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scutur	să scuturi	să scuture	să scuturăm	să scuturați	să scuture
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scutură			scuturați
	negative		nu scutura			nu scuturați

Related terms

• scoate