scuza

See also: scuză

Romanian

Etymology

From scuză or borrowed from Italian scusare, French excuser, from Latin excusare.

Verb

a scuza (third-person singular present scuză, past participle scuzat) 1st conj.

1. to excuse, to pardon
2. to justify

Conjugation

    conjugation of scuza (first conjugation, no infix)

infinitive			a scuza
gerund			scuzând
past participle			scuzat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scuz	scuzi	scuză	scuzăm	scuzați	scuză
	imperfect	scuzam	scuzai	scuza	scuzam	scuzați	scuzau
	simple perfect	scuzai	scuzași	scuză	scuzarăm	scuzarăți	scuzară
	pluperfect	scuzasem	scuzaseși	scuzase	scuzaserăm	scuzaserăți	scuzaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scuz	să scuzi	să scuze	să scuzăm	să scuzați	să scuze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scuză			scuzați
	negative		nu scuza			nu scuzați

See also

• ierta