ierta
Romanian Edit
Etymology Edit
Inherited from Latin lībertāre, present active infinitive of lībertō (“liberate, exempt”), ultimately from lībertās (“liberty, freedom”).
Pronunciation Edit
Audio (file)
Verb Edit
a ierta (third-person singular present iartă, past participle iertat) 1st conj.
- to forgive
- to exempt, to relieve someone of an obligation or a debt
- (dated) to free someone from slavery
Conjugation Edit
conjugation of ierta (first conjugation, no infix)
| infinitive | a ierta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | iertând | ||||||
| past participle | iertat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | iert | ierți | iartă | iertăm | iertați | iartă | |
| imperfect | iertam | iertai | ierta | iertam | iertați | iertau | |
| simple perfect | iertai | iertași | iertă | iertarăm | iertarăți | iertară | |
| pluperfect | iertasem | iertaseși | iertase | iertaserăm | iertaserăți | iertaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să iert | să ierți | să ierte | să iertăm | să iertați | să ierte | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | iartă | iertați | |||||
| negative | nu ierta | nu iertați | |||||
Derived terms Edit
Related terms Edit
See also Edit
Romansch Edit
Etymology Edit
From Latin hērēs, hērēdem (“heir, heiress”).
Noun Edit
ierta f (plural iertas)