semna

Romanian

Etymology

From semn. Possibly in part an adaptation of French signer.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a semna (third-person singular present semnează, past participle semnat) 1st conj.

1. to sign

   Synonym: iscăli

Conjugation

    conjugation of semna (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a semna
gerund			semnând
past participle			semnat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	semnez	semnezi	semnează	semnăm	semnați	semnează
	imperfect	semnam	semnai	semna	semnam	semnați	semnau
	simple perfect	semnai	semnași	semnă	semnarăm	semnarăți	semnară
	pluperfect	semnasem	semnaseși	semnase	semnaserăm	semnaserăți	semnaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să semnez	să semnezi	să semneze	să semnăm	să semnați	să semneze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		semnează			semnați
	negative		nu semna			nu semnați

Derived terms

• semnare
• semnătură

Related terms

• asemna
• consemna
• desemna
• însemna
• resemna
• subsemna
• semn