sonoriza

See also: sonorizá

Romanian

Etymology

Borrowed from French sonoriser.

Verb

a sonoriza (third-person singular present sonorizează, past participle sonorizat) 1st conj.

1. (transitive, phonetics) to voice

Conjugation

    conjugation of sonoriza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a sonoriza
gerund			sonorizând
past participle			sonorizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sonorizez	sonorizezi	sonorizează	sonorizăm	sonorizați	sonorizează
	imperfect	sonorizam	sonorizai	sonoriza	sonorizam	sonorizați	sonorizau
	simple perfect	sonorizai	sonorizași	sonoriză	sonorizarăm	sonorizarăți	sonorizară
	pluperfect	sonorizasem	sonorizaseși	sonorizase	sonorizaserăm	sonorizaserăți	sonorizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sonorizez	să sonorizezi	să sonorizeze	să sonorizăm	să sonorizați	să sonorizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sonorizează			sonorizați
	negative		nu sonoriza			nu sonorizați

Spanish

Verb

sonoriza

1. inflection of sonorizar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative