specifica

Italian

Etymology 1

Noun

specifica f (plural specifiche)

1. specification

Adjective

specifica

1. feminine singular of specifico

Etymology 2

See the etymology of the corresponding lemma form.

Verb

specifica

1. inflection of specificare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Adjective

specifica

1. inflection of specificus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Adjective

specificā

1. ablative feminine singular of specificus

References

• specifica in Charles du Fresne du Cange’s Glossarium Mediæ et Infimæ Latinitatis (augmented edition with additions by D. P. Carpenterius, Adelungius and others, edited by Léopold Favre, 1883–1887)

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin specificare or French spécifier. Equivalent to specie +‎ -ifica.

Verb

a specifica (third-person singular present specifică, past participle specificat) 1st conj.

1. to specify

Conjugation

    conjugation of specifica (first conjugation, no infix)

infinitive			a specifica
gerund			specificând
past participle			specificat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	specific	specifici	specifică	specificăm	specificați	specifică
	imperfect	specificam	specificai	specifica	specificam	specificați	specificau
	simple perfect	specificai	specificași	specifică	specificarăm	specificarăți	specificară
	pluperfect	specificasem	specificaseși	specificase	specificaserăm	specificaserăți	specificaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să specific	să specifici	să specifice	să specificăm	să specificați	să specifice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		specifică			specificați
	negative		nu specifica			nu specificați