sumuța

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *submotiare, from Latin submōtus, from submoveō. Alternatively related to asmuți, cf. the variant amuța.

Verb

a sumuța (third-person singular present sumuță, past participle sumuțat) 1st conj.

1. to incite

Conjugation

    conjugation of sumuța (first conjugation, no infix)

infinitive			a sumuța
gerund			sumuțând
past participle			sumuțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sumuț	sumuți	sumuță	sumuțăm	sumuțați	sumuță
	imperfect	sumuțam	sumuțai	sumuța	sumuțam	sumuțați	sumuțau
	simple perfect	sumuțai	sumuțași	sumuță	sumuțarăm	sumuțarăți	sumuțară
	pluperfect	sumuțasem	sumuțaseși	sumuțase	sumuțaserăm	sumuțaserăți	sumuțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sumuț	să sumuți	să sumuțe	să sumuțăm	să sumuțați	să sumuțe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sumuță			sumuțați
	negative		nu sumuța			nu sumuțați

Related terms

• amuța, asmuți