surghiuni

Romanian

Etymology

From surghiun.

Verb

a surghiuni (third-person singular present surghiunește, past participle surghiunit) 4th conj.

1. (now often judicial or literary) to exile, banish, relegate

   Synonyms: exila, alunga, goni, proscrie, relega, deporta

Conjugation

    conjugation of surghiuni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a surghiuni
gerund			surghiunind
past participle			surghiunit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	surghiunesc	surghiunești	surghiunește	surghiunim	surghiuniți	surghiunesc
	imperfect	surghiuneam	surghiuneai	surghiunea	surghiuneam	surghiuneați	surghiuneau
	simple perfect	surghiunii	surghiuniși	surghiuni	surghiunirăm	surghiunirăți	surghiuniră
	pluperfect	surghiunisem	surghiuniseși	surghiunise	surghiuniserăm	surghiuniserăți	surghiuniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să surghiunesc	să surghiunești	să surghiunească	să surghiunim	să surghiuniți	să surghiunească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		surghiunește			surghiuniți
	negative		nu surghiuni			nu surghiuniți

Derived terms

• surghiunire