tânji

See also: tánjí, tànjī, and tànjɨ̀

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic тѫжити (tǫžiti), from тѫга (tǫga, “sadness, melancholy”), from Proto-Slavic *tǫga.

Pronunciation

• IPA^(key): [tɨnˈʒi]

Verb

a tânji (third-person singular present tânjește, past participle tânjit) 4th conj.

1. to crave; to yearn, long or pine for

Conjugation

    conjugation of tânji (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a tânji
gerund			tânjind
past participle			tânjit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tânjesc	tânjești	tânjește	tânjim	tânjiți	tânjesc
	imperfect	tânjeam	tânjeai	tânjea	tânjeam	tânjeați	tânjeau
	simple perfect	tânjii	tânjiși	tânji	tânjirăm	tânjirăți	tânjiră
	pluperfect	tânjisem	tânjiseși	tânjise	tânjiserăm	tânjiserăți	tânjiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tânjesc	să tânjești	să tânjească	să tânjim	să tânjiți	să tânjească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tânjește			tânjiți
	negative		nu tânji			nu tânjiți

Derived terms

• tânjire