urgenta

Romanian

Etymology

From urgent +‎ -a.

Verb

a urgenta (third-person singular present urgentează, past participle urgentat) 1st conj.

1. to expedite

Conjugation

    conjugation of urgenta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a urgenta
gerund			urgentând
past participle			urgentat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	urgentez	urgentezi	urgentează	urgentăm	urgentați	urgentează
	imperfect	urgentam	urgentai	urgenta	urgentam	urgentați	urgentau
	simple perfect	urgentai	urgentași	urgentă	urgentarăm	urgentarăți	urgentară
	pluperfect	urgentasem	urgentaseși	urgentase	urgentaserăm	urgentaserăți	urgentaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să urgentez	să urgentezi	să urgenteze	să urgentăm	să urgentați	să urgenteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		urgentează			urgentați
	negative		nu urgenta			nu urgentați