vânturar

Romanian

Etymology

From vânturi +‎ -ar, from vânt.

Noun

vânturar n (plural vânturare)

1. fan (handheld)

Declension

Declension of vânturar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) vânturar	vânturarul	(niște) vânturare	vânturarele
genitive/dative	(unui) vânturar	vânturarului	(unor) vânturare	vânturarelor
vocative	vânturarule		vânturarelor