înveșmânta

Romanian

Alternative forms

• înveșmînta — old orthography

Etymology

From în- +‎ veșmânt +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.veʃ.mɨnˈta/

Verb

a înveșmânta (third-person singular present înveșmântează, past participle înveșmântat) 1st conj.

1. (transitive, reflexive) to enrobe, robe

Conjugation

    conjugation of înveșmânta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a înveșmânta
gerund			înveșmântând
past participle			înveșmântat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înveșmântez	înveșmântezi	înveșmântează	înveșmântăm	înveșmântați	înveșmântează
	imperfect	înveșmântam	înveșmântai	înveșmânta	înveșmântam	înveșmântați	înveșmântau
	simple perfect	înveșmântai	înveșmântași	înveșmântă	înveșmântarăm	înveșmântarăți	înveșmântară
	pluperfect	înveșmântasem	înveșmântaseși	înveșmântase	înveșmântaserăm	înveșmântaserăți	înveșmântaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înveșmântez	să înveșmântezi	să înveșmânteze	să înveșmântăm	să înveșmântați	să înveșmânteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înveșmântează			înveșmântați
	negative		nu înveșmânta			nu înveșmântați