versui

Latin

Noun

versuī

1. dative singular of versus

Romanian

Etymology

From vers +‎ -ui.

Verb

a versui (third-person singular present versuiește, past participle versuit) 4th conj.

1. to versify

Conjugation

    conjugation of versui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a versui
gerund			versuind
past participle			versuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	versuiesc	versuiești	versuiește	versuim	versuiți	versuiesc
	imperfect	versuiam	versuiai	versuia	versuiam	versuiați	versuiau
	simple perfect	versuii	versuiși	versui	versuirăm	versuirăți	versuiră
	pluperfect	versuisem	versuiseși	versuise	versuiserăm	versuiserăți	versuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să versuiesc	să versuiești	să versuiască	să versuim	să versuiți	să versuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		versuiește			versuiți
	negative		nu versui			nu versuiți