voala

Romanian

Etymology

Borrowed from French voiler.

Verb

a voala (third-person singular present voalează, past participle voalat) 1st conj.

1. to veil, obscure, dim, fog, muffle

Conjugation

    conjugation of voala (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a voala
gerund			voalând
past participle			voalat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	voalez	voalezi	voalează	voalăm	voalați	voalează
	imperfect	voalam	voalai	voala	voalam	voalați	voalau
	simple perfect	voalai	voalași	voală	voalarăm	voalarăți	voalară
	pluperfect	voalasem	voalaseși	voalase	voalaserăm	voalaserăți	voalaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să voalez	să voalezi	să voaleze	să voalăm	să voalați	să voaleze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		voalează			voalați
	negative		nu voala			nu voalați

Related terms

• voal