îndemna

Romanian

Etymology

Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *indemināre < Latin inde + minārī.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.demˈna/

Verb

a îndemna (third-person singular present îndeamnă, past participle îndemnat) 1st conj.

1. to prompt, incite, goad, spur, urge

   Synonyms: îmboldi, mâna

Conjugation

    conjugation of îndemna (first conjugation, no infix)

infinitive			a îndemna
gerund			îndemnând
past participle			îndemnat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndemn	îndemni	îndeamnă	îndemnăm	îndemnați	îndeamnă
	imperfect	îndemnam	îndemnai	îndemna	îndemnam	îndemnați	îndemnau
	simple perfect	îndemnai	îndemnași	îndemnă	îndemnarăm	îndemnarăți	îndemnară
	pluperfect	îndemnasem	îndemnaseși	îndemnase	îndemnaserăm	îndemnaserăți	îndemnaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndemn	să îndemni	să îndemne	să îndemnăm	să îndemnați	să îndemne
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndeamnă			îndemnați
	negative		nu îndemna			nu îndemnați

Derived terms

• îndemn
• îndemnare

Descendants

• Ukrainian: демнáти (demnáty)

Further reading

• îndemna in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)