îndrumar

Romanian

Etymology

From îndruma +‎ -ar.

Noun

îndrumar n (plural îndrumare)

1. (rare) guideline

   Synonym: îndrumător

Declension

Declension of îndrumar

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) îndrumar	îndrumarul	(niște) îndrumare	îndrumarele
genitive/dative	(unui) îndrumar	îndrumarului	(unor) îndrumare	îndrumarelor
vocative	îndrumarule		îndrumarelor