înfira

See also: infira

Romanian

Etymology

From în- +‎ fir or possibly from Vulgar Latin *infīlāre, from Latin fīlum. Compare Aromanian nhir, nhirari.

Verb

a înfira (third-person singular present înfiră, past participle înfirat) 1st conj.

1. (rare) to sew or spin with yarn or thread

   Synonyms: coase, broda

Conjugation

    conjugation of înfira (first conjugation, no infix)

infinitive			a înfira
gerund			înfirând
past participle			înfirat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înfir	înfiri	înfiră	înfirăm	înfirați	înfiră
	imperfect	înfiram	înfirai	înfira	înfiram	înfirați	înfirau
	simple perfect	înfirai	înfirași	înfiră	înfirarăm	înfirarăți	înfirară
	pluperfect	înfirasem	înfiraseși	înfirase	înfiraserăm	înfiraserăți	înfiraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înfir	să înfiri	să înfire	să înfirăm	să înfirați	să înfire
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înfiră			înfirați
	negative		nu înfira			nu înfirați

Related terms

• fir
• desfira