înotător

Romanian

Etymology

From înota (“to swim”) +‎ -tor.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨ.no.təˈtor/

Adjective

înotător m or n (feminine singular înotătoare, masculine plural înotători, feminine and neuter plural înotătoare)

1. floating, swimming

Declension

Declension of înotător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	înotător		înotătoare	înotători	înotătoare
	definite	înotătorul		înotătoarea	înotătorii	înotătoarele
genitive/ dative	indefinite	înotător		înotătoare	înotători	înotătoare
	definite	înotătorului		înotătoarei	înotătorilor	înotătoarelor

Noun

înotător m (plural înotători, feminine equivalent înotătoare)

1. swimmer (one who swims)

Declension

Declension of înotător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) înotător	înotătorul	(niște) înotători	înotătorii
genitive/dative	(unui) înotător	înotătorului	(unor) înotători	înotătorilor
vocative	înotătorule		înotătorilor

Derived terms

• înotătoare

Related terms

• înot
• înota
• înotare
• înotat
• înotătură
• înotiș

References

• înotător in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)