însămânța

Romanian

Etymology

From în- +‎ sămânță +‎ -a. Compare with French ensemencer.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨnsəmɨnˈt͡sa/

Verb

a însămânța (third-person singular present însămânțează, past participle însămânțat) 1st conj.

1. to sow, to seed
2. to inseminate

   Synonym: insemina

Conjugation

    conjugation of însămânța (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a însămânța
gerund			însămânțând
past participle			însămânțat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	însămânțez	însămânțezi	însămânțează	însămânțăm	însămânțați	însămânțează
	imperfect	însămânțam	însămânțai	însămânța	însămânțam	însămânțați	însămânțau
	simple perfect	însămânțai	însămânțași	însămânță	însămânțarăm	însămânțarăți	însămânțară
	pluperfect	însămânțasem	însămânțaseși	însămânțase	însămânțaserăm	însămânțaserăți	însămânțaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să însămânțez	să însămânțezi	să însămânțeze	să însămânțăm	să însămânțați	să însămânțeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		însămânțează			însămânțați
	negative		nu însămânța			nu însămânțați