întra

See also: intra, intra-, and Intra

Romanian

Etymology

Inherited from Latin intrāre, present active infinitive of intrō (“enter”).

Pronunciation

• IPA^(key): [ɨnˈtra]

Verb

a întra (third-person singular present întră, past participle întrat) 1st conj.

1. (archaic, popular) Alternative form of intra - to enter

Conjugation

    conjugation of întra (first conjugation, no infix)

infinitive			a întra
gerund			întrând
past participle			întrat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	întru	întri	întră	întrăm	întrați	întră
	imperfect	întram	întrai	întra	întram	întrați	întrau
	simple perfect	întrai	întrași	întră	întrarăm	întrarăți	întrară
	pluperfect	întrasem	întraseși	întrase	întraserăm	întraserăți	întraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să întru	să întri	să între	să întrăm	să întrați	să între
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		întră			întrați
	negative		nu întra			nu întrați

Derived terms

• reîntra
• întrare
• întrătură
• întrat
• întrător