șterge

Romanian

Etymology

Inherited from Latin extergere, from tergō.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈʃter.d͡ʒe/

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

• Rhymes: -erd͡ʒe
• Hyphenation: șter‧ge

Verb

a șterge (third-person singular present șterge, past participle șters) 3rd conj.

1. (transitive) to wipe, clean, clear (either an object or a substance off an object)
2. (transitive) to erase, remove, rub out
3. (reflexive, figurative) to lose its shine or colours
4. (transitive or reflexive with de, figurative, uncommon) to brush against someone (touch in passing)
5. (transitive, with dative, informal, now rare) to give someone a blow [+object = chiefly palmă (“a slap”)]

   Synonyms: arde, da, fute, trage

6. (transitive, uncommon) to hit [+object = victim]
7. (reflexive, now rare) to sneak off
8. (transitive, now rare) to snatch, nick (steal)

   Synonyms: see Thesaurus:fura

Conjugation

    conjugation of șterge (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a șterge
gerund			ștergând
past participle			șters
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	șterg	ștergi	șterge	ștergem	ștergeți	șterg
	imperfect	ștergeam	ștergeai	ștergea	ștergeam	ștergeați	ștergeau
	simple perfect	ștersei	șterseși	șterse	șterserăm	șterserăți	șterseră
	pluperfect	ștersesem	șterseseși	ștersese	șterseserăm	șterseserăți	șterseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să șterg	să ștergi	să șteargă	să ștergem	să ștergeți	să șteargă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		șterge			ștergeți
	negative		nu șterge			nu ștergeți

Derived terms

• o șterge
• se șterge pe bot
• ștergar
• ștergător
• șterge cu buretele
• șterge putina
• ștergere
• șters

Further reading

• șterge in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)