aburca
Romanian edit
Etymology edit
Probably from a Vulgar Latin *aboricāre, derivative of Latin orior. Compare urca.
Pronunciation edit
Verb edit
a aburca (third-person singular present aburcă, past participle aburcat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of aburca (first conjugation, no infix)
| infinitive | a aburca | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | aburcând | ||||||
| past participle | aburcat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | aburc | aburci | aburcă | aburcăm | aburcați | aburcă | |
| imperfect | aburcam | aburcai | aburca | aburcam | aburcați | aburcau | |
| simple perfect | aburcai | aburcași | aburcă | aburcarăm | aburcarăți | aburcară | |
| pluperfect | aburcasem | aburcaseși | aburcase | aburcaserăm | aburcaserăți | aburcaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să aburc | să aburci | să aburce | să aburcăm | să aburcați | să aburce | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | aburcă | aburcați | |||||
| negative | nu aburca | nu aburcați | |||||