bruia
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French brouiller.
Pronunciation edit
Verb edit
a bruia (third-person singular present bruiază, past participle bruiat) 1st conj.
- to jam (block or confuse a broadcast signal)
- Synonym: perturba
- (informal, humorous, transitive) to talk over someone
Conjugation edit
conjugation of bruia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a bruia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | bruind | ||||||
| past participle | bruiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | bruiez | bruiezi | bruiază | bruiem | bruiați | bruiază | |
| imperfect | bruiam | bruiai | bruia | bruiam | bruiați | bruiau | |
| simple perfect | bruiai | bruiași | bruie | bruiarăm | bruiarăți | bruiară | |
| pluperfect | bruiasem | bruiaseși | bruiase | bruiaserăm | bruiaserăți | bruiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să bruiez | să bruiezi | să bruieze | să bruiem | să bruiați | să bruieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | bruiază | bruiați | |||||
| negative | nu bruia | nu bruiați | |||||