condimenta

See also: condimentá

Catalan

Verb

condimenta

1. inflection of condimentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Galician

Verb

condimenta

1. inflection of condimentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Latin

Noun

condīmenta n

1. nominative/accusative/vocative plural of condīmentum

Portuguese

Verb

condimenta

1. inflection of condimentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From condiment +‎ -a.

Verb

a condimenta (third-person singular present condimentează, past participle condimentat) 1st conj.

1. to spice

Conjugation

    conjugation of condimenta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a condimenta
gerund			condimentând
past participle			condimentat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	condimentez	condimentezi	condimentează	condimentăm	condimentați	condimentează
	imperfect	condimentam	condimentai	condimenta	condimentam	condimentați	condimentau
	simple perfect	condimentai	condimentași	condimentă	condimentarăm	condimentarăți	condimentară
	pluperfect	condimentasem	condimentaseși	condimentase	condimentaserăm	condimentaserăți	condimentaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să condimentez	să condimentezi	să condimenteze	să condimentăm	să condimentați	să condimenteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		condimentează			condimentați
	negative		nu condimenta			nu condimentați

Spanish

Verb

condimenta

1. inflection of condimentar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative