crăpa

See also: crapa

Romanian

Etymology

Inherited from Latin crepāre, present active infinitive of crepō, from Proto-Indo-European *ḱorh₂-.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a crăpa (third-person singular present crapă, past participle crăpat) 1st conj.

1. to crack, splinter, cleave, break
2. (slang) to die

   Vei crăpa de foame. ― You will die of starvation.

Conjugation

    conjugation of crăpa (first conjugation, no infix)

infinitive			a crăpa
gerund			crăpând
past participle			crăpat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	crăp	crăpi	crapă	crăpăm	crăpați	crapă
	imperfect	crăpam	crăpai	crăpa	crăpam	crăpați	crăpau
	simple perfect	crăpai	crăpași	crăpă	crăparăm	crăparăți	crăpară
	pluperfect	crăpasem	crăpaseși	crăpase	crăpaserăm	crăpaserăți	crăpaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să crăp	să crăpi	să crape	să crăpăm	să crăpați	să crape
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		crapă			crăpați
	negative		nu crăpa			nu crăpați

Derived terms

• crăpare

Related terms

• crăpăt
• crăpătură

See also

• rupe
• sparge