despinteca

Romanian

Etymology

From des- +‎ spinteca.

Verb

a despinteca (third-person singular present despintecă, past participle despintecat) 1st conj.

1. to rip, split

Conjugation

    conjugation of despinteca (first conjugation, no infix)

infinitive			a despinteca
gerund			despintecând
past participle			despintecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	despintec	despinteci	despintecă	despintecăm	despintecați	despintecă
	imperfect	despintecam	despintecai	despinteca	despintecam	despintecați	despintecau
	simple perfect	despintecai	despintecași	despintecă	despintecarăm	despintecarăți	despintecară
	pluperfect	despintecasem	despintecaseși	despintecase	despintecaserăm	despintecaserăți	despintecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să despintec	să despinteci	să despintece	să despintecăm	să despintecați	să despintece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		despintecă			despintecați
	negative		nu despinteca			nu despintecați