dezmânta

Romanian

Alternative forms

• desmânta
• desmînta — old orthography

Etymology

Unknown. Possibly from a Vulgar Latin root *dismantāre, from mantāre, intensive of Latin maneō, or from *dismentāre, from mens, mentis.

Verb

a dezmânta (third-person singular present dezmântă, past participle dezmântat) 1st conj.

1. (regional, Transylvania, rare) to cause to change one's mind

   Synonym: desfătui

Conjugation

    conjugation of dezmânta (first conjugation, no infix)

infinitive			a dezmânta
gerund			dezmântând
past participle			dezmântat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezmânt	dezmânți	dezmântă	dezmântăm	dezmântați	dezmântă
	imperfect	dezmântam	dezmântai	dezmânta	dezmântam	dezmântați	dezmântau
	simple perfect	dezmântai	dezmântași	dezmântă	dezmântarăm	dezmântarăți	dezmântară
	pluperfect	dezmântasem	dezmântaseși	dezmântase	dezmântaserăm	dezmântaserăți	dezmântaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezmânt	să dezmânți	să dezmânte	să dezmântăm	să dezmântați	să dezmânte
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezmântă			dezmântați
	negative		nu dezmânta			nu dezmântați

See also

• răzgândi
• minte