dezvăța

Romanian

Etymology

From dez- +‎ învăța, or less likely from a Vulgar Latin root *disvitiāre, from *vitiāre (in the sense of "accustom, habituate, familiarize"), from Latin vitium (“vice”). Compare Aromanian dizvets, dizvitsari, cf. also Italian divezzare, svezzare.

Verb

a dezvăța (third-person singular present dezvață, past participle dezvățat) 1st conj.

1. to unlearn, become unfamiliar with, forget how to do something, wean from, stop or break off a habit

Conjugation

    conjugation of dezvăța (first conjugation, no infix)

infinitive			a dezvăța
gerund			dezvățând
past participle			dezvățat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezvăț	dezveți	dezvață	dezvățăm	dezvățați	dezvață
	imperfect	dezvățam	dezvățai	dezvăța	dezvățam	dezvățați	dezvățau
	simple perfect	dezvățai	dezvățași	dezvăță	dezvățarăm	dezvățarăți	dezvățară
	pluperfect	dezvățasem	dezvățaseși	dezvățase	dezvățaserăm	dezvățaserăți	dezvățaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezvăț	să dezveți	să dezvețe	să dezvățăm	să dezvățați	să dezvețe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezvață			dezvățați
	negative		nu dezvăța			nu dezvățați

Related terms

• învăța

See also

• înțărca
• dezbăra
• lăsa
• scăpa