dezbăra

Romanian

Etymology

Unknown. Possibly from a hypothetical *dezbăiera, from baieră, or alternatively from a Vulgar Latin root *disvēlāre, from Latin vēlum.

Verb

a dezbăra (third-person singular present dezbară, past participle dezbărat) 1st conj.

1. (reflexive) to give up, stop or break off (a bad habit)

   Synonym: dezvăța

2. to rid

Conjugation

    conjugation of dezbăra (first conjugation, no infix)

infinitive			a dezbăra
gerund			dezbărând
past participle			dezbărat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezbar	dezbari	dezbară	dezbărăm	dezbărați	dezbară
	imperfect	dezbăram	dezbărai	dezbăra	dezbăram	dezbărați	dezbărau
	simple perfect	dezbărai	dezbărași	dezbără	dezbărarăm	dezbărarăți	dezbărară
	pluperfect	dezbărasem	dezbăraseși	dezbărase	dezbăraserăm	dezbăraserăți	dezbăraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezbar	să dezbari	să dezbare	să dezbărăm	să dezbărați	să dezbare
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezbară			dezbărați
	negative		nu dezbăra			nu dezbărați

See also

• lăsa
• înțărca
• scăpa