glorificare
See also: glorificaré
Italian
editEtymology
editFrom Late Latin glōrificāre (“to glorify”), from Latin glōria (“glory, fame, honour/honor”) + faciō (“to make”).
Pronunciation
editVerb
editglorificàre (first-person singular present glorìfico, first-person singular past historic glorificài, past participle glorificàto, auxiliary avére)
- to glorify
Conjugation
edit Conjugation of glorificàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms
editLatin
editVerb
editglōrificāre
- inflection of glōrificō:
Romanian
editEtymology
editNoun
editglorificare f (plural glorificări)
Declension
editDeclension of glorificare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) glorificare | glorificarea | (niște) glorificări | glorificările |
genitive/dative | (unei) glorificări | glorificării | (unor) glorificări | glorificărilor |
vocative | glorificare, glorificareo | glorificărilor |
Spanish
editVerb
editglorificare
Categories:
- Italian terms derived from Late Latin
- Italian terms derived from Latin
- Italian 5-syllable words
- Italian terms with IPA pronunciation
- Rhymes:Italian/are
- Rhymes:Italian/are/5 syllables
- Italian lemmas
- Italian verbs
- Italian verbs ending in -are
- Italian verbs taking avere as auxiliary
- Latin non-lemma forms
- Latin verb forms
- Romanian terms suffixed with -re
- Romanian lemmas
- Romanian nouns
- Romanian countable nouns
- Romanian feminine nouns
- Spanish non-lemma forms
- Spanish verb forms