osifica

Romanian

Etymology

Borrowed from French ossifier. By surface analysis, os +‎ -ifica.

Pronunciation

• IPA^(key): /o.si.fiˈka/

Verb

a osifica (third-person singular present osifică, past participle osificat) 1st conj.

1. to ossify

Conjugation

    conjugation of osifica (first conjugation, no infix)

infinitive			a osifica
gerund			osificând
past participle			osificat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	osific	osifici	osifică	osificăm	osificați	osifică
	imperfect	osificam	osificai	osifica	osificam	osificați	osificau
	simple perfect	osificai	osificași	osifică	osificarăm	osificarăți	osificară
	pluperfect	osificasem	osificaseși	osificase	osificaserăm	osificaserăți	osificaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să osific	să osifici	să osifice	să osificăm	să osificați	să osifice
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		osifică			osificați
	negative		nu osifica			nu osificați

Further reading

• osifica in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

Spanish

Pronunciation

• IPA^(key): /osiˈfika/ [o.siˈfi.ka]
• Rhymes: -ika
• Syllabification: o‧si‧fi‧ca

Verb

osifica

1. only used in se osifica, third-person singular present indicative of osificarse
2. only used in te ... osifica, syntactic variant of osifícate, second-person singular imperative of osificarse