osteni

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic оустанѫ (ustanǫ, “I stop”), from оустати (ustati, “to cease, to stop”), from стати (stati, “to stand”), from Proto-Slavic *stati.

Verb

a osteni (third-person singular present ostenește, past participle ostenit) 4th conj.

1. to tire, tire out, become tired, weary, worn out, fatigued, etc.

   Synonyms: obosi, epuiza, extenua

2. (reflexive) to toil, exert oneself

Conjugation

    conjugation of osteni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a osteni
gerund			ostenind
past participle			ostenit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	ostenesc	ostenești	ostenește	ostenim	osteniți	ostenesc
	imperfect	osteneam	osteneai	ostenea	osteneam	osteneați	osteneau
	simple perfect	ostenii	osteniși	osteni	ostenirăm	ostenirăți	osteniră
	pluperfect	ostenisem	osteniseși	ostenise	osteniserăm	osteniserăți	osteniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să ostenesc	să ostenești	să ostenească	să ostenim	să osteniți	să ostenească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		ostenește			osteniți
	negative		nu osteni			nu osteniți

Derived terms

• osteneală
• ostenit

See also

• istovi
• vlăgui