picura

Romanian

Etymology

From picur +‎ -a, from pic.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a picura (third-person singular present picură, past participle picurat) 1st conj.

1. to drip

   Synonym: pica

Conjugation

    conjugation of picura (first conjugation, no infix)

infinitive			a picura
gerund			picurând
past participle			picurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	picur	picuri	picură	picurăm	picurați	picură
	imperfect	picuram	picurai	picura	picuram	picurați	picurau
	simple perfect	picurai	picurași	picură	picurarăm	picurarăți	picurară
	pluperfect	picurasem	picuraseși	picurase	picuraserăm	picuraserăți	picuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să picur	să picuri	să picure	să picurăm	să picurați	să picure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		picură			picurați
	negative		nu picura			nu picurați