podi

See also: podí and pođi

Catalan

Pronunciation

• IPA^(key): (Central, Balearic, Valencia) [ˈpo.ði]

Verb

podi

1. inflection of podar:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈpɔ.di/
• Rhymes: -ɔdi
• Hyphenation: pò‧di

Noun

podi m

1. plural of podio

Anagrams

• dipo, dopi

Latvian

Noun

podi m

1. nominative plural of pods

Romanian

Etymology

From pod.

Verb

a podi (third-person singular present podește, past participle podit) 4th conj.

1. to floor
2. to pave

Conjugation

    conjugation of podi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a podi
gerund			podind
past participle			podit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	podesc	podești	podește	podim	podiți	podesc
	imperfect	podeam	podeai	podea	podeam	podeați	podeau
	simple perfect	podii	podiși	podi	podirăm	podirăți	podiră
	pluperfect	podisem	podiseși	podise	podiserăm	podiserăți	podiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să podesc	să podești	să podească	să podim	să podiți	să podească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		podește			podiți
	negative		nu podi			nu podiți

Slovene

Noun

pôdi

1. nominative plural of pòd
2. instrumental plural of pòd

Sotho

Etymology

From Proto-Bantu *mbʊ́dì.

Noun

podi class 9/10 (plural dipodi)

1. goat

Tswana

Etymology

From Proto-Bantu *mbʊ́dì.

Pronunciation

• IPA^(key): /pʊ̀.dì/

Noun

podi (plural dipodi)

1. goat

Volapük

Noun

podi

1. accusative singular of pod