rearginta

Romanian

Etymology

From re- +‎ arginta.

Verb

a rearginta (third-person singular present reargintează, past participle reargintat) 1st conj.

1. to resilver, to silver again

Conjugation

    conjugation of rearginta (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a rearginta
gerund			reargintând
past participle			reargintat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reargintez	reargintezi	reargintează	reargintăm	reargintați	reargintează
	imperfect	reargintam	reargintai	rearginta	reargintam	reargintați	reargintau
	simple perfect	reargintai	reargintași	reargintă	reargintarăm	reargintarăți	reargintară
	pluperfect	reargintasem	reargintaseși	reargintase	reargintaserăm	reargintaserăți	reargintaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reargintez	să reargintezi	să rearginteze	să reargintăm	să reargintați	să rearginteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reargintează			reargintați
	negative		nu rearginta			nu reargintați