relua
Romanian edit
Etymology edit
From re- + lua, based on French reprendre.
Verb edit
a relua (third-person singular present reia, past participle reluat) 1st conj.
Conjugation edit
conjugation of relua (first conjugation, no infix)
| infinitive | a relua | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reluând | ||||||
| past participle | reluat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reiau | reiei | reia | reluăm | reluați | reiau | |
| imperfect | reluam | reluai | relua | reluam | reluați | reluau | |
| simple perfect | reluai | reluași | reluă | reluarăm | reluarăți | reluară | |
| pluperfect | reluasem | reluaseși | reluase | reluaserăm | reluaserăți | reluaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reiau | să reiei | să reia | să reluăm | să reluați | să reia | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reia | reluați | |||||
| negative | nu relua | nu reluați | |||||