scarificare
Italian edit
Etymology edit
From Late Latin scarificāre, from Latin scarifāre (“to scarify”), from Ancient Greek σκαριφᾶσθαι (skariphâsthai, “to scratch an outline”), from σκάριφος (skáriphos, “writing, drawing, sketching”).
Pronunciation edit
Verb edit
scarificàre (first-person singular present scarìfico, first-person singular past historic scarificài, past participle scarificàto, auxiliary avére)
- (transitive) to scarify
Conjugation edit
Conjugation of scarificàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms edit
Anagrams edit
Romanian edit
Etymology edit
Noun edit
scarificare f (plural scarificări)
Declension edit
Declension of scarificare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) scarificare | scarificarea | (niște) scarificări | scarificările |
genitive/dative | (unei) scarificări | scarificării | (unor) scarificări | scarificărilor |
vocative | scarificare, scarificareo | scarificărilor |