scura

See also: ščura

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈsku.ra/
• Rhymes: -ura
• Hyphenation: scù‧ra

Adjective

scura

1. feminine singular of scuro

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin excurare. Compare Catalan escurar, Old French escurer.

Verb

a scura (third-person singular present scură, past participle scurat) 1st conj.

1. (obsolete) to clean
2. (Christianity) to save, to redeem

Conjugation

    conjugation of scura (first conjugation, no infix)

infinitive			a scura
gerund			scurând
past participle			scurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scur	scuri	scură	scurăm	scurați	scură
	imperfect	scuram	scurai	scura	scuram	scurați	scurau
	simple perfect	scurai	scurași	scură	scurarăm	scurarăți	scurară
	pluperfect	scurasem	scuraseși	scurase	scuraserăm	scuraserăți	scuraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scur	să scuri	să scure	să scurăm	să scurați	să scure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scură			scurați
	negative		nu scura			nu scurați

References

• scura in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN