spori

Icelandic

Noun

spori

1. indefinite dative singular of spor

Romanian

Etymology

From spor, from Old Church Slavonic споръ (sporŭ), from Proto-Slavic *sporъ.

Verb

a spori (third-person singular present sporește, past participle sporit) 4th conj.

1. to advance, make progress/headway
2. to accumulate, multiply, increase

Conjugation

    conjugation of spori (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a spori
gerund			sporind
past participle			sporit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sporesc	sporești	sporește	sporim	sporiți	sporesc
	imperfect	spoream	sporeai	sporea	spoream	sporeați	sporeau
	simple perfect	sporii	sporiși	spori	sporirăm	sporirăți	sporiră
	pluperfect	sporisem	sporiseși	sporise	sporiserăm	sporiserăți	sporiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sporesc	să sporești	să sporească	să sporim	să sporiți	să sporească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sporește			sporiți
	negative		nu spori			nu sporiți

See also

• progresa, înainta
• crește, înmulți, mări