zinca

Catalan

Verb

zinca

1. inflection of zincar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): ^*/ˈd͡zin.ka/, (traditional) ^*/ˈt͡sin.ka/
• Rhymes: -inka
• Hyphenation: zìn‧ca

Verb

zinca

1. inflection of zincare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• Canzi

Latin

Noun

zinca

1. nominative/accusative/vocative plural of zincum

Romanian

Etymology

From zinc +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): /zinˈka/

Verb

a zinca (third-person singular present zinchează, past participle zincat) 1st conj.

1. to zinc

   Synonym: zincui

Conjugation

    conjugation of zinca (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a zinca
gerund			zincând
past participle			zincat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	zinchez	zinchezi	zinchează	zincăm	zincați	zinchează
	imperfect	zincam	zincai	zinca	zincam	zincați	zincau
	simple perfect	zincai	zincași	zincă	zincarăm	zincarăți	zincară
	pluperfect	zincasem	zincaseși	zincase	zincaserăm	zincaserăți	zincaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să zinchez	să zinchezi	să zincheze	să zincăm	să zincați	să zincheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		zinchează			zincați
	negative		nu zinca			nu zincați

Further reading

• zinca in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)