înclina

See also: inclina, incliná, and inclinà

Romanian

Alternative forms

• inclina

Etymology

Borrowed from French incliner, Latin inclinare. Compare the inherited doublet închina.

Verb

a înclina (third-person singular present înclină, past participle înclinat) 1st conj.

1. to incline (all senses)
2. to bow, bend
3. to tilt
4. to lean

Conjugation

    conjugation of înclina (first conjugation, no infix)

infinitive			a înclina
gerund			înclinând
past participle			înclinat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	înclin	înclini	înclină	înclinăm	înclinați	înclină
	imperfect	înclinam	înclinai	înclina	înclinam	înclinați	înclinau
	simple perfect	înclinai	înclinași	înclină	înclinarăm	înclinarăți	înclinară
	pluperfect	înclinasem	înclinaseși	înclinase	înclinaserăm	înclinaserăți	înclinaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să înclin	să înclini	să încline	să înclinăm	să înclinați	să încline
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		înclină			înclinați
	negative		nu înclina			nu înclinați

Synonyms

• (incline): apleca, tinde
• (bend, bow): îndoi

Derived terms

• înclinare, înclinație

See also

• închina