șanț

See also: sant, sânt, sänt, sånt, and sant'

Romanian

Etymology 1

Borrowed from Polish szaniec, from German Schanze.

Noun

șanț n (plural șanțuri)

1. ditch

Declension

Declension of șanț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șanț	șanțul	(niște) șanțuri	șanțurile
genitive/dative	(unui) șanț	șanțului	(unor) șanțuri	șanțurilor
vocative	șanțule		șanțurilor

Etymology 2

Borrowed from Hungarian sanc or sánc.

Noun

șanț n (plural șanțuri)

1. (Transylvania) ash left over in a pipe after burning the tobacco (dottle)

Declension

Declension of șanț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) șanț	șanțul	(niște) șanțuri	șanțurile
genitive/dative	(unui) șanț	șanțului	(unor) șanțuri	șanțurilor
vocative	șanțule		șanțurilor

Further reading

• șanț in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)