afuma

Asturian

Verb

afuma

1. inflection of afumar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Galician

Verb

afuma

1. inflection of afumar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *affūmāre, ultimately from Latin fūmus (“smoke”, noun). By surface analysis, a- +‎ fum +‎ -a. Compare Aromanian afum.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.fuˈma/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: a‧fu‧ma

• Audio

  (file)

Verb

a afuma (third-person singular present afumă, past participle afumat) 1st conj.

1. to smoke (to preserve or prepare food by treating with smoke, as in smoked ham)

Conjugation

    conjugation of afuma (first conjugation, no infix)

infinitive			a afuma
gerund			afumând
past participle			afumat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	afum	afumi	afumă	afumăm	afumați	afumă
	imperfect	afumam	afumai	afuma	afumam	afumați	afumau
	simple perfect	afumai	afumași	afumă	afumarăm	afumarăți	afumară
	pluperfect	afumasem	afumaseși	afumase	afumaserăm	afumaserăți	afumaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să afum	să afumi	să afume	să afumăm	să afumați	să afume
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		afumă			afumați
	negative		nu afuma			nu afumați

Derived terms

• afumare
• afumat

Related terms

• fum
• fuma
• fumător
• fumega
• fumez