bizui

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bízni, infinitive of bíz.

Pronunciation

• IPA^(key): /bi.zuˈi/
• Rhymes: -i
• Hyphenation: bi‧zu‧i

Verb

a bizui (third-person singular present (prescribed) bizuie or (alternative) bizuiește, past participle bizuit) 4th conj.

1. (reflexive, of people, now literary) to rely on [+ în (object)]

   Synonym: se baza

2. (reflexive, archaic) to dare

   Synonyms: cuteza, se încrede, se încumeta, îndrăzni

3. (transitive, Crișana) to entrust

   Synonym: încredința

Conjugation

    conjugation of bizui (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a bizui
gerund			bizuind
past participle			bizuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	bizui	bizui	bizuie	bizuim	bizuiți	bizuie
	imperfect	bizuiam	bizuiai	bizuia	bizuiam	bizuiați	bizuiau
	simple perfect	bizuii	bizuiși	bizui	bizuirăm	bizuirăți	bizuiră
	pluperfect	bizuisem	bizuiseși	bizuise	bizuiserăm	bizuiserăți	bizuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să bizui	să bizui	să bizuie	să bizuim	să bizuiți	să bizuie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		bizuie			bizuiți
	negative		nu bizui			nu bizuiți

Further reading

• bizui in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)