circulare

See also: circularé

Asturian

Verb

circulare

1. inflection of circular:
   1. first/third-person singular pluperfect indicative
   2. first/third-person singular imperfect preterite subjunctive

Italian

Verb

circulàre (first-person singular present cìrculo, first-person singular past historic circulài, past participle circulàto, auxiliary avére or èssere)

1. (intransitive, obsolete) Alternative form of circolare [auxiliary avere or essere]

Conjugation

    Conjugation of circulàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)

infinitive	circulàre
auxiliary verb		avére, èssere	gerund		circulàndo
present participle		circulànte	past participle		circulàto
person	singular			plural
	first	second	third	first	second	third
indicative	io	tu	lui/lei, esso/essa	noi	voi	loro, essi/esse
present	cìrculo	cìrculi	cìrcula	circuliàmo	circulàte	cìrculano
imperfect	circulàvo	circulàvi	circulàva	circulavàmo	circulavàte	circulàvano
past historic	circulài	circulàsti	circulò	circulàmmo	circulàste	circulàrono
future	circulerò	circulerài	circulerà	circulerémo	circuleréte	circulerànno
conditional	io	tu	lui/lei, esso/essa	noi	voi	loro, essi/esse
present	circulerèi	circulerésti	circulerèbbe, circulerébbe	circulerémmo	circuleréste	circulerèbbero, circulerébbero
subjunctive	che io	che tu	che lui/che lei, che esso/che essa	che noi	che voi	che loro, che essi/che esse
present	cìrculi	cìrculi	cìrculi	circuliàmo	circuliàte	cìrculino
imperfect	circulàssi	circulàssi	circulàsse	circulàssimo	circulàste	circulàssero
imperative	—	tu	Lei	noi	voi	Loro
		cìrcula	cìrculi	circuliàmo	circulàte	cìrculino
negative imperative		non circulàre	non cìrculi	non circuliàmo	non circulàte	non cìrculino

Derived terms

• circulazione

Adjective

circulare (plural circulari)

1. circular

Derived terms

• semicirculare

Anagrams

• circulerà, ulcerarci

Latin

Adjective

circulāre

1. nominative/accusative/vocative neuter singular of circulāris

Verb

circulāre

1. inflection of circulō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From circula +‎ -re.

Noun

circulare f (plural circulări)

1. circulation

Declension

Declension of circulare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) circulare	circularea	(niște) circulări	circulările
genitive/dative	(unei) circulări	circulării	(unor) circulări	circulărilor
vocative	circulare, circulareo		circulărilor

References

• circulare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

circulare

1. first/third-person singular future subjunctive of circular