consimți

Romanian

Etymology

From con- +‎ simți, based on French consentir, Latin consentire.

Verb

a consimți (third-person singular present consimte, past participle consimțit) 4th conj.

1. to consent to, give one's consent
2. to assent to, agree to
3. to acquiesce
4. to approve of

Conjugation

    conjugation of consimți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a consimți
gerund			consimțind
past participle			consimțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	consimt	consimți	consimte	consimțim	consimțiți	consimt
	imperfect	consimțeam	consimțeai	consimțea	consimțeam	consimțeați	consimțeau
	simple perfect	consimții	consimțiși	consimți	consimțirăm	consimțirăți	consimțiră
	pluperfect	consimțisem	consimțiseși	consimțise	consimțiserăm	consimțiserăți	consimțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să consimt	să consimți	să consimtă	să consimțim	să consimțiți	să consimtă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		consimte			consimțiți
	negative		nu consimți			nu consimțiți

Derived terms

• consimțire
• consimțit