depune

Romanian

Etymology

Inherited from Latin dēpōnere, present active infinitive of dēpōnō. The last sense was inherited, and the other modern senses are based off French déposer as neologisms.

Verb

a depune (third-person singular present depune, past participle depus) 3rd conj.

1. to deposit
2. to lodge
3. to lay or set something down

   Synonyms: lăsa, așeza

4. to depose
5. to testify
6. (popular, of sheep, also dăpune) to foal, whelp

   Synonym: făta

Conjugation

    conjugation of depune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a depune
gerund			depunând
past participle			depus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	depun	depui	depune	depunem	depuneți	depun
	imperfect	depuneam	depuneai	depunea	depuneam	depuneați	depuneau
	simple perfect	depusei	depuseși	depuse	depuserăm	depuserăți	depuseră
	pluperfect	depusesem	depuseseși	depusese	depuseserăm	depuseserăți	depuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să depun	să depui	să depună	să depunem	să depuneți	să depună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		depune			depuneți
	negative		nu depune			nu depuneți

Derived terms

• depune o plângere

Related terms

• pune