descăleca

Romanian

Alternative forms

• descălica

Etymology

Inherited from Vulgar Latin *discaballicāre, from dis- + Late Latin caballicāre, from Latin caballus (“horse”). Compare Aromanian discalic, discãlicari or Albanian shkalkoj. Sense 2 may have been influenced by a migratory or nomadic Central Asian people that entered lands occupied by Romanians, as a similar meaning of choosing a place to set up and live temporarily exists in some Turanian cultures for the term 'dismount'

Verb

a descăleca (third-person singular present descalecă, past participle descălecat) 1st conj.

1. to get off a horse, dismount, alight

   Synonym: a da jos de pe cal

   Antonym: încăleca

2. to settle down, colonize, populate, set up

   Synonyms: stabili, coloniza, popula, întemeia

Conjugation

    conjugation of descăleca (first conjugation, no infix)

infinitive			a descăleca
gerund			descălecând
past participle			descălecat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	descalec	descaleci	descalecă	descălecăm	descălecați	descalecă
	imperfect	descălecam	descălecai	descăleca	descălecam	descălecați	descălecau
	simple perfect	descălecai	descălecași	descălecă	descălecarăm	descălecarăți	descălecară
	pluperfect	descălecasem	descălecaseși	descălecase	descălecaserăm	descălecaserăți	descălecaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să descalec	să descaleci	să descalece	să descălecăm	să descălecați	să descalece
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		descalecă			descălecați
	negative		nu descăleca			nu descălecați

Related terms

• călare
• cal