despărți

Romanian

Etymology

Inherited from Latin dispartīre, present active infinitive of dispartiō. By surface analysis, des- +‎ parte +‎ -i.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a despărți (third-person singular present desparte, past participle despărțit) 4th conj.

1. to separate, divide, disconnect

   Synonym: separa

2. to divorce

   Synonym: divorța

Conjugation

    conjugation of despărți (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a despărți
gerund			despărțind
past participle			despărțit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	despărt	despărți	desparte	despărțim	despărțiți	despărt
	imperfect	despărțeam	despărțeai	despărțea	despărțeam	despărțeați	despărțeau
	simple perfect	despărții	despărțiși	despărți	despărțirăm	despărțirăți	despărțiră
	pluperfect	despărțisem	despărțiseși	despărțise	despărțiserăm	despărțiserăți	despărțiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să despărt	să despărți	să despartă	să despărțim	să despărțiți	să despartă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		desparte			despărțiți
	negative		nu despărți			nu despărțiți

Derived terms

Derived terms

• despărțire
• despărțit
• despărțitor
• despărțitură

Related terms

• împărți
• parte