infera

See also: inféra

Esperanto

Etymology

infero (“hell”) +‎ -a.

Pronunciation

• IPA^(key): [inˈfera]
• Rhymes: -era
• Hyphenation: in‧fe‧ra

Adjective

infera (accusative singular inferan, plural inferaj, accusative plural inferajn)

1. hellish, from hell
   • 1907, Kabe, chapter 20, in La Faraono, part 1, Hachette, translation of Faraon by Bolesław Prus:

     – Estu atestantoj – kriis Beroes per aliigita voĉo – potencoj ĉielaj kaj inferaj! Kaj, kiu rompos la interkonsenton, estu malbenita…

     "Let powers from heaven and from hell" shouted Beroes with changed voice, "be witness! And let he who breaks the pact be cursed.

Latin

Adjective

īnfera

1. inflection of īnferus:
   1. nominative/vocative feminine singular
   2. nominative/accusative/nominative neuter plural

Adjective

īnferā

1. ablative feminine singular of īnferus

Romanian

Etymology

Borrowed from French inférer.

Verb

a infera (third-person singular present inferează, past participle inferat) 1st conj.

1. to infer

Conjugation

    conjugation of infera (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a infera
gerund			inferând
past participle			inferat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	inferez	inferezi	inferează	inferăm	inferați	inferează
	imperfect	inferam	inferai	infera	inferam	inferați	inferau
	simple perfect	inferai	inferași	inferă	inferarăm	inferarăți	inferară
	pluperfect	inferasem	inferaseși	inferase	inferaserăm	inferaserăți	inferaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să inferez	să inferezi	să infereze	să inferăm	să inferați	să infereze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		inferează			inferați
	negative		nu infera			nu inferați